De când am început să practic această frumoasă activitate, atât familia, prietenii, cunoștiințele, colegii, oameni din social media și persoane cu diverse activități și pasiuni s-au arătat interesați și interesate de sailing.
Dar oameni pe care îi credeam temerari în a se aventura au „bătut” în retragere, iar persoane de la care nici nu m-aș fi așteptat au venit pe barcă, fie la cursuri, practică sau evenimente.
Și mă întreb de ce? De ce sunt persoane care apriori își refuză în a avea o astfel de experiență?
Am observat că în majoritatea cazurilor, oamenii mai mult căutau motive de a nu veni pe barcă și nu de a veni. Acesta este și motivul pentru care m-am decis să scriu acest blog și sunt foarte curios să știu care sunt obiecțiile tale vizavi de yachting?
Să vă spun pe scurt povestea mea
De copil mi-au plăcut cărțile, romanele de aventuri legate de mări, oceane și marinărie. Eram pasionat și mă bucuram de fiecare dată când găseam prin revistele de la noi, povești, schițe ale unor ambarcațiuni celebre, jocuri prin care puteam monta un vaporaș sau o barcă cu vele, kit-uri de carton/hârtie sau chiar elemente care consideram că se potrivesc cu părțile unei ambarcațiuni pe care o construiam apoi din polistiren expandat și tot felul de accesorii!
Sigur, că în anii 1980 nu erau școli de sailing, cu excepția celor de pe lângă cluburile nautice ale unor întreprinderi, în general pe litoral și pe lângă marile lacuri, dar nu am avut acces atunci la aceste informații. În plus, nici nu prea erau veliere, cluburile având modele destinate copiilor și juniorilor. Pe atunci, navigața cu vele era cumva „interzisă”.
Cum ar spune un coleg de breasă „să avem pardon, dar am avut și ghinion!” pentru că deși românii au avut acces la mare, din cauza dominației otomate și apoi a comunismului, navigația cu vele nu s-a putut dezvolta în România odată cu cea din occident. Acum asistăm practic la nașterea acestui fenomen, și cu câteva excepții suntem primul val al pracțicanților de sailing de agrement cu veliere mari.
Am vrut să urmez cursurile liceului de marină, dar din București fiind, nu am primit girul din partea părinților. Dar cumva, dorința a rămas acolo undeva și a ars mocnit.
Alte vremuri, alte posibilități!
Dar după cum am aflat acum, la mai bine de 30 de ani de la acele încercări, vremurile grele fac caractere tari și cumva prin natura profesiei de jurnalist, prin cursurile de Arte Marțiale (Wu-Shu/Kung Fu) din timpul liceului, prin activitatea de pilot de raliuri (începută în 1996…) nu m-am ferit niciodată de provocări.
Și mi-am dorit să văd cum ar fi dacă…
Un alt exemplu în acest sens este că sunt și tată a trei copii minunați pe care îi voi îndruma către această activitate dacă vor dori, bineînțeles,
După 20 de ani și mai bine de raliuri, în 2017 m-am urcat prima dată pe un velier, asta după ce am absolvit cursurile teoretice și am luat permisul de navigație. De atunci au urmat săptămâni de charter, cursuri practice de perfecționare, participarea la regate, delivery-uri și evenimente.
La cursuri am învățat manevrele, partea de mateloșție și marinărie, la regate am învățat să reglez velele, iar în delivery și charter mi-am exersat abilitățile și răbdarea. Toți pașii pe care i-am făcut m-au ajutat să-mi clădesc încrederea și să-mi dezvolt abilitățile necesare pentru a găsi cele mai bune soluții atunci când situațiile o impun!
Cum l-am adus pe Baby One?
Este o călătorie care pentru mine continuă ca skipper de regată acum, instructor Sailing&Training Camp și coproprietar de velier – dar asta într-o altă poveste!
Am considerat dintotdeauna că viața este în final o sumă a experiențelor și că regretele apar cu adevărat doar atunci când ne dăm înapoi de la a face un lucru pe care ne dorim să-l facem. Iar asta doar din cauza ideilor preconcepute, a temerilor – de obicei – neîntemeiate, a „ce zice mama”, vecinul, colegii etc. Adică nici măcar nu este o frică să-i spunem personală, ci una indusă…așa cum se întâmplă când urmărim un anume gen de filme, reclame sau buletine de știri, gândite, create și realizate pentru a induce emoții – iar după cum știți, emoția cea mai puternică este frica!
Am făcut această introducere, poate mai lungă, pentru că ceea ce vreau să vă spun este că sailing-ul nu este despre a merge cu barca pe apă din punctul A în punctul B. Este o călătorie personală în care îți descoperi cele mai ascunse talente, cel mai mare curaj, în care îți exeresezi abilitățile, răbdarea, în care înveți să trăiești într-un mediu mai puțin fmiliar, așa cum este apa și o activitate care este nu doar plină de provocări, dar și foarte benefică pentru sănătatea ta!
A, și să vă mai spun ceva…datorită cărților de aventuri cu pirați, exploratori, marinari am învățat la perfecție geografia globului. Urmărind firul acțiunii din fiecare poveste și având pe perete o hartă geografică a globului – copil fiind – îmi notam locurile despre care se vorbea în cartea respectivă!
Adică sailingul nu este doar despre sailing. Este și despre geografie, fizică, chimie, psihologie, relații interumane, leadership, teambuilding și spune-ți voi mai departe.
Dar de ce sailingul nu este totuși pentru tine?
Am observat, din studiul empiric pe care l-am făcut, și cunoscând atât de mulți oameni că prima frână pentru care cineva nu ar fi măcar curios să petreacă o zi pe un velier este că „nu merită”, „că nu este suficient de bogat sau de pregătit pentru sailing”.
Altfel spus, tot datorită poate mass-media de la noi, cumva yachting-ul este asociat unei elite – politice sau economice – cu care oamenii cinstiți și care și-au construit business-uri corecte nu vor să-și asocieze imaginea.
Al doilea lucru sunt filmele, aproape invariabil toți cei care se urcă pe o barcă se gândesc la „Titanic” – prin referirile mai directe sau mai voalate – și nu mă refer aici la povestea de dragoste dintre protagoniști, ci la partea tragică!
În plus, în toate filmele artistice ce au ca subiect aventurile pe mare – se întâmplă fie o furtună, un naufragiu, un atac – sau oricum ceva de asemenea tragic – din care cu greu se poate scăpa.
Acum, nu e cazul tău, dar am mai auzit prin diverse cercuri și afirmații de genul „e periculos – mai bine să fii pe pământ dacă se întâmplă ceva” și alte asemenea!
Dacă lași urechea la toate aceste lucruri și ți-ai format deja credința că sailing-ul este periculos sau că nu este pentru tine atunci asta este. Sunt o mulțime de alte activități pe care le poți practica și care te vor menține în zona ta de confort!
Dar dacă ești ambițios și nu vrei ca pasiunea sau plăcerea ta să fie influențată de ceva din afară și dacă vrei să vezi cum „trăiesc milionarii” atunci sfatul meu este să îți acorzi privilegiul de a urca la bordul unui velier pentru a experimenta pe propria piele cum este să de deplasezi în direcția în care vrei tu, indiferent de unde bate vântul, doar cu ajutorul velelor reglate chiar de tine!
Iar dacă vei face acest pas alături de mine, îți promot că voi demonta toate miturile și te voi îndruma astfel încât să te bucuri cu adevărat de această activitate!
Pentru mine – un adrenalin junckie – încă din prima clipă a fost ceva revelator și de atunci „nu am mai coborât de pe barcă!”
Dacă ești interesat să afli mai multe despre sailing, despre care sunt pașii ce pot fi parcurși pentru a învăța navigația cu vele în siguranță, pentru a scăpa de temeri și anxietăți și pentru a petrece vacanțe de vis te invit să completezi chestionarul de mai jos și să îmi lași adresa te de e-mail!
Descoperă plăcerea de a naviga: chestionar